Am avut de curand ocazia sa fac o vizita in celebra statiune montana Voineasa. Nu mai vazusem Voineasa de aproape sapte ani si m-am bucurat extraordinar ca s-a ivit aceasta ocazie. Drumul pana acolo e o frumusete, atat daca esti la volan, cat si daca esti pasager. Ca sa nu mai spun de arul curat si linistea specifica naturii.
Statiunea era absolut la fel. Nimic notabil nu se schimbase. Adevarat, aparusera precum ciupercile dupa ploaie o gramade de vilute, pensiuni si moteluri, dar numai in exteriorul statiunii, in imprejurimi. Hotelul, complexul comercial, vilele de deasupra erau neschimbate. Liniste totala, soarele se juca prin nori.
Scopul vizitei noastre a fost acela de a gasi cazare pentru revelion. Evident, am ramas, ca in fiecare an, pe ultima suta de metri si alergam fiecare, cand avem timp, de nu ne mai vedem capul dupa o cabanuta, casuta, unde sa ne strangem din toata tara si sa ciocnim un pahar la sfarsit de an.
Ne-a parut rau sa vedem Voineasa pustie. E pacat de peisaje, e pacat de liniste, e pacat de aerul de acolo. Parea total uitata de lume. Din tot complexul comercial, care inca pastra usile vechi de fier si reclamele de dinainte de revolutie, doar cofetaria era deschisa. Am baut o cafea si am discutat despre vremurile de aur, vremuri pe care majoritatea le tinem minte doar din povestile parintilor.
Linistea din Vioneasa ne-a facut totusi sa rasuflam usurati. „Sigur gasim ceva aici, din moment ce nu e tipenie de om.“ Surpriza cea mare a fost cand am aflat ca toate locurile de cazare pe care le ofera statiunea erau deja ocupate. Deci, desi parea total uitata, Vioneasa inca mai exista in amintirile unora dintre noi si inca e suficient de frumoasa pentru a atrage turisti. Din punctul acesta de vedere am fost fericit ca nu am gasit locuri de cazare.
Probabil, Voineasa nu este singura statiune care se afla in situatia aceasta. Ne plangem ca turismul nostru nu functioneaza, ca nu atragem strainii pe cat de mult am putea. Ne-am multumit cu faptul ca branduri precum Voineasa, Calimanesti, Olanesti sunt bine inradacinate si ca romanii oricum vor vizita aceste locuri. Astfel s-a renuntat la planurile de modernizare sau doatare a statiunilor. Daca nu e asa, inseamna ca n-am deschis eu ochii foarte bine.
Cred ca daca persoanele competente ar manifesta doar putin mai mult interes cand vine vorba de aceste statiuni, lucrurile ar sta altfel. Daca nu pentru a atrage turisti noi, macar pentru a le oferi celor care vin, de drag sau din obisnuinta, in aceste locuri un sejur mai confortabil.
Dumitru OPINCARU