Criza economica ar trebui sa nu se faca simtita atat de aprig in casa omului obisnuit. Prea putin conteaza pentru romanul care castiga 200 de euro pe luna ca moneda europeana a scazut cu un procent. Asta inseamna 10 -15 lei la salariul sau.
De ce si cum simtim noi criza? Simplu: "credit doar cu buletinul", "iei acum, platesti la anul", "acum si tu poti avea cea mai noua tehnologie(pe care oricum habar n-ai sa o folosesti) la cele mai mici preturi si in cate rate vrei tu, fara girant", si asa mai departe. Suntem o tara de oameni fara pic de par in cap, dar care s-au inghesuit timp de cativa ani sa isi cumpere cele mai frumoase tichii de margaritar, culmea, cu bani pe care inca nu i-au castigat si pe care, multi dintre ei nu stiau sigur ca vor reusi sa ii castige. Ce rost are sa platesti timp de doi ani 50 de lei pe luna rata la o camera de luat vederi ultra-performanta daca tu nu stii ce-i acela un pixel. Unde mai pui ca singurele iesiri pe care le faci sunt pana la serviciu si inapoi si, de doua ori pe an la tara. Si daca ar fi doar atat ar fi bine. E tara plina de oameni care s-au angajat sa plateasca timp de 10 ani o rata de 500 RON pentru un Logan care sta 28 de zile pe luna linistit in fata blocului. Mai iese si el la un gratar duminica - pentru drumurile in oras se foloseste tot Dacia 1300 fiindca are consumul mai mic si, de ce sa strici masina noua in gropile de pe strazi? Veneam acum un an cu ocazia acasa (ratasem ultimul autocar). Am nimerit sa merg cu un cuplu, fericiti posesori ai unui Logan. Apreciez ca si-au facut mila de mine si m-au luat pana acasa si nu vreau sa fiu rau dar nu ma pot abtine. Am asistat la cea mai mare dovada de prostie romaneasca. Ea se plangea ca ii inghetau picioarele. Ca sa rezolve situatia, in loc sa regleze aeroterma sa sufle aer cald si la picioare, tipa imi cere o punga cu toale din spate, se descalta si isi pune inca o pereche de sosete de lana! Nu m-am putut abtine, si incercand sa le dau o sansa si sa nu-mi fac idei aiurea am intrebat daca e stricata aeroterma. Raspunsul: "Nu e stricata, dar dam o gramada de bani pe masina asta si de ce sa o consumam pentru un drum de o ora?" Mi-am facut cruce cu limba pe cerul gurii si am zis in gand: "Unde nu e cap, vai de picioare - la propriu!"
Dupa ce ca dam o gramada de bani pe lucruri noi de care nu avem nevoie, suntem atat de imbecili incat ne e frica sa ne bucuram de ele. Un exemplu mai putin grav e punga de plastic in care varam telecomanda imediat ce ne cumparam un televizor nou: "ca sa nu se stearga butoanele". Ce nu ne dam seama e ca n-am facut nimic: punga aia ne impiedica sa vedem butoanele inca din prima zi, in timp ce, fara ea, am obtine un ragaz de doi sau trei ani pana sa se stearga vopseaua de pe taste.
Mai ramane sa ne cumparam ceasuri la care sa nu ne uitam - ca sa nu se consume.
