Trebuie sa scadem preturile, trebuie sa reducem inflatia, trebuie sa avem un plan valabil de iesire din criza, trebuie sa ne concentram asupra nevoilor cetatenilor, trebuie sa facem eforturi in oprirea fenomenulu de coruptie in toate ariile de activitate, trebuie sa modificam constitutia, trebuie sa cercetam penal demnitarii fara sa mai fie nevoie de acordul parlamentului, trebuie sa impartim bugetul in asa fel incat toti sa fie multumiti, trebuie sa platim de urgenta datoriile guvernului catre agentii economici, trebuie sa ne consolidam rolul de membri NATO si UE, trebuie sa facem inca o reforma, trebuie sa salvam Romania, trebuie sa gasim solutii pentru oprirea cresterii somajului, trebuie sa marim alocatiile, trebuie sa marim pensiile, trebuie sa marim salariile, trebuie sa oferim conditii mai bune in spitale, trebuie sa revedem programa de invatamant, trebuie sa fim mai europeni, trebuie sa oferim conditii mai bune si preturi mai mici in turism, trebuie sa atragem fonduri europene, trebuie sa revigoram moneda nationala, trebuie, trebuie, trebuie...
Cam asa suna in mintea mea toate discursurile politice din ultima vreme. Si, vorbind cu mai multe persoane, am constatat ca nu sunt singurul roman pe care-l dor urechile cand aude “trebuie”. Intrebarea care s-a ridicat a fost, evident, urmatoarea: “Bine, bine, trebuie. Dar cand? Ca pana acum nu s-a miscat nimic.”
Normal ca nu s-a miscat nimic. Stiti jocul acela in care un grup de x oameni aranjeaza x-1 scaune in mijlocul camerei, se invartesc in jurul lor si la un semnal trebuie sa ajeze brusc, unul dintre ei ramanad fara loc? Cam asa se joaca politicenii din Romania de cateva zile incoace. Din cand in cand, cate unul mai iese din camera de distractii si serveste inca o portie de “trebuie”. Apoi se intoarce fericit si reia impartirea scaunelor. Cine mai are timp si de rezilvat probleme in toata distractia asta?
Trebuie sa se schimbe ceva...

Dumitru OPINCARU