Stiu ca in tarile vestice exista reglementari si amenzi drastice pentru cei car nu strang murdaria pe care o fac animalele de companie pe domeniul public. Stiti bine la ce ma refer. Merge omul cu cainele la plimbare si, evident, patrupedul se opreste pe langa vreun copac ce arata mai interesant si face "treaba mare". Cetateanul e obligat sa fie dotat cu lopetica, saculet si sa stranga in urma celui mai bun prieten al sau. Daca nu, primeste amenda cateva mii de euroi. Normal, de bun simt si necesar pentru o societate civilizata.
In tara, din cate stiu eu, exista o lege in acest sens, insa si aceasta e respectata cu aceeasi rigurozitate ca oricare alta. Adica din joi in pasti. Nu putine sunt cazurile in care politistii se duceau si ofereau pungute stapanilor de animale spunandu-le blajin: "De asta va dam pungi si manusi. Data viitoare, daca se repeta, va dam amenda." Povesti. Va dati seama cum s-ar intoarce in sectie politistul respectiv? Ca ar fi de rasul sectiei sa se intoarca de pe teren cu amenzi pentru excremente nesupravegheate? Si cum ar arata procesul verbal.
Spre bucuria mea, exista si oameni care nu au nevoie de amenintari cu amenda pentru a proceda corect. Ii admir si ii respect.
Cum bine stiti insa, noi romanii suntem un soi special. Ori simtim nevoia sa exageram, sa epatam, ori pur si simplu nu ne duce capul mai mult. Am vazut acum mai bine de o jumatate de an o faza care m-a lasat masca. Un domn isi plimba cainele pe langa pasajul Magnolia. Patrupedul, la un moment dat, se urca prin razoarele cu flori ce decoreaza scarile de la iesirea spre Sfanta Vineri, si face treaba aceea rusinoasa. Sufletul mi s-a umlut de bucurie atunci cand domnul a scos din buzunar manusile de unica folosinta si punguta si a strans frumos mizeria. "Bravo, domnule!", mi-am zis., "Deci se poate."
Dar, dupa ce stapanul a aruncat la gunoi punga, am observat cum cainele s-a oprit, a ingheatat si si-a ricat frumos codita. Am inghetat si eu, impreuna cu cei inca cinci sau sase oameni care coborau scarile in momentul acela, si am privit cu stupefactie cum omul a scos din buzunar un servetel si l-a sters pe Bubico la fund. Nu stiam ce sa fac mai intai: Sa rad sau sa plang. Simt civic? - nu are nicio legatura! Igiena, sanatate? - oricum sunt amenintate din moment ce alegi sa ai un animal?
Nu am reusit vreodata sa inteleg de ce, de ce a facut stapanul lucrul acela? Cred ca toata viata voi regreta ca, din comoditate, nu luasem aparatul de fotografiat la mine in acea zi.
Simtul ridicolului la romani e admirabil, e sublim, putem zice, dar lipseste cu desavârsire!
Dumitru OPINCARU
