Inr-un an, Mos Craciun si-a înhamat renii la sanie ca sa porneasca sa împarta cadourile. În fiecare an renii care îl însotesc pe Mos Craciun sunt alesi în urma unui concurs. De aceea câstigatorii sunt considerati niste eroi. Întreaga comunitate de reni si spiridusi s-a adunat cu bucurie sa încurajeze si sa aplaude plecarea lui Mos Craciun. Dar, o ceata teribila înghitise pamântul în acea seara. Mos Craciun si-a dat seama ca, ceata era atât de deasa încât, cu toate magiile pe care le stia, nu putea sa gaseasca drumul si nu va fi în stare sa ajunga nici macar la cea mai apropiata casa. În acel moment, a vazut o luminita puternica printre reni. Uitându-se atent, a vazut ca nasul unuia dintre reni era mai stralucitor ca niciodata, împrastiind lumina în jur. Acel ren, era micul ren Rudolf. Toti stiau ca el are un nas deosebit, care uneori devine foarte rosu. Asta era si motivul pentru care el suferea de multe ori pentru ca ceilalti râdeau mereu de el. Mos Craciun a înteles deodata ca asta era rezolvarea problemei lui.
El l-a pus pe Rudolf în fata saniei, l-a înhamat si au pornit la drum. Rudolf l-a ghidat în acea noapte pe Mos Craciun si el a reusit în siguranta sa împarta toate cadourile. Ploaia si ceata, zapada si lapovita, nimic nu a contat pentru nasul rosu stralucitor al lui Rudolf. El mergea mândru în frunte luminând drumul. Era atât de fericit pentru nasul lui rosu, încât uitase toate glumele rautacioase pe care ceilalti le facusera despre asta. Acum putea dovedi tuturor ca nimeni nu trebuia sa râda de nasul lui rosu si ca, oricât de diferit era el de ceilalti, asta nu însemna ca ceilalti trebuiau sa-l insulte. Acum stia si el ca nasul lui stralucitor poate fi foarte important.