Fiindca tot suntem, sau cel putin ne dam europeni de ceva vreme deja, trebuie sa ne adaptam la acest statut si din punct de vedere culinar.
Cand vine vorba de sacrificiul porcului nostru secular, parerile sunt impartite intre iubitorii de traditii si indragostitii de noile metode de asomare a animalelor.
Acum, in 2008, in prag de an nou, se pare ca metodele europene de sacrificiu de-abia au inceput sa fie cunoscute (a se citi bagate in seama) de romani.
Imi aduc cu placere aminte de o intamplare auzita in prag de aderare la U.E.
Era vorba de niste romani de-ai nostri care, dorind sa se apropie de standardele vestice cautau metode non-dureroase de sacrificiu. Acestia au gasit pana la urma, de comun acord, solutia de gazare a porcinei care urma sa primeasca in partea dorsala un furtun alimentat la o butelie de gaz.
Evident, Ghita a sucombat in scurt timp, in liniste si fara dureri evidente, fapt care i-a multumit deplin pe „calai“.
Fericiti, acestia au procedat la urmatoarea operatiune, cea de parlire a porcului.
Insa surpriza cea mare exact atunci a sosit, in momentul in care cantitatea enorma de gaze acumulate in organismul porcinei a luat contact cu flacara arzatorului, avand loc o reactie exoterma violenta, adica o puternica explozie cu carne de porc care evident a umplut imprejurimile pe o raza considerabila.
Nu stiu cat de adevarata este povestea auzita de mine, insa de aici se naste cel putin o concluzie clara - aceea ca romanii nu iau in serios metodele moderne europene de sacrificiu porcin si prefera orice alte mijloace alternative sau chiar le ignora cu desavarsire.
Cu toate acestea, foaret mult nu ii putem condamna pe acesti oameni pentru ca instrumentele de asomare sunt foarte scumpe si greu accesibile majoritatii populatiei.

Dumitru OPINCARU