Am vrut a evit discutiile despre Ordonanta de Urgenta care intrezice pensionarilor sa mai lucreze la stat. Insa, pe zi ce trece ma puca si mai tare nervii cand ma gandesc la aceasta situatie. Nu pot sa-mi scot din cap imaginea lui Valentin Uritescu spunandu-i, daca nu ma insel, lui Basescu: “Am primit decoratia asta de merit in cultura, dar, daca asta e situatia, renunt la ea. Nu-mi trebuie, luati-o voi inapoi!”
Si nu e vorba numai de actori. Sunt atatia oameni ajunsi la varsta pensionarii care inca pot munci si care fac cinste tarii noastre. Bineinteles ca si tinerii trebuie sa beneficieze de sanse de afirmare, insa cred acesti tineri au mai multe sanse de afirmare daca muncesc alaturi de acesti veterani, nu daca le iau locul.
Romanii vizati de aceasta Ordonanta de Urgenta au platit pentru fondul de pensii o cota din salariul castigat in anii de munca. E culmea culmilor sa fie obligati sa renunte sau sa aleaga intre pensie si salariu.
Nu spun nici ca sunt toti in aceeasi situatie: n-as vrea sa ma opereze un medic caruia-i tremura bisturiul pe langa ficatul meu. Dar nici nu m-as lasa pe mana unui chirurg care practica meseria de doi ani.
Sunt convins ca intentia Guvernului nu a fost aceea de a-i umili pe vechii actori, insa socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Am puternica senzatie ca nu de prea mult bine au fost dansii nevoiti sa accepte roluri in telenovele romanesti rasuflate. O figura din partea Guvernului le mai lipsea. Si, daca stau bine sa ma gandesc, dansii au reusit sa-si arate valoarea chiar si in aceste productii. Imaginati-va telenovelele in cauza fara actorii acestia – ar fi fost mai interesante piesele de teatru pe care le faceati voi la serbari la gradinita!
Nu-mi pierd insa speranta, iesim noi cumva la lumina!

Dumitru OPINCARU