Luni seara, la Casa de Cultura a Sindicatelor din Pitesti, a fost pusa in scena piesa „O noapte furtunoasa“. Sunt 130 de ani de cand acest spectacol a fost prima oara jucat, insa ineditul vine o data cu ploaia de vedete de pe scena. Lucrurile au fost putin „rasturnate“, deoarece nu toti actorii anuntati au luat parte la spectacol. Insa publicului nu i-a trebuit prea mult timp ca sa reactioneze placut la ceea ce a vazut, reactie ce s-a sincronizat cu  improvizatiile, insertiile, elementele de nou si emotiile actorilor.

De cum am pasit in Sala de Spectacol, un lucru sigur ne-a atras atentia: cu mic, cu mare, se adunau oamenii pentru a vedea piesa, iar in cateva minute mai gaseai putine locuri libere.
Desi spectacolul trebuia sa inceapa la 19.00, cortina a fost ridicata cu o jumatate de ora mai tarziu, pentru ca spectatorii veneau incontinuu.

Ploaie de vedete,
ploaie de ziare!
Aplauze, aplauze si iata ca pe scena apare un cadru cat mai potrivit pentru ceea ce urma sa se desfasoare: scene dintr-o mahala, muzica lautareasca pe fundal, un mic santier intr-un colt (nisip, galeti, lopata, pensule), doi barbati la o masa, care beau, joaca table si discuta.
Prin ploaia de ziare, ce stateau intinse pe jos intr-o dezordine „ordonata", o ploaie de vedete isi fac aparitia: Nea Nae, interpretat de actorul Mircea Rusu si Jupan Dumitrache, jucat de Doru Ana, reprezinta ,,cuplul de incuiati", care-si apara, cu orice pret, ,,onoarea de familist".
Maia Morgenstern, alias Veta, nevasta aparent supusa, tipul adulterinei, isi accepta conditia, desi tanjeste dupa iubirea lui Chiriac. ,,Omul de incredere", amantul Vetei, nu este nimeni altul decat fiul actritei, Tudor Istodor. Este pentru a doua oara cand, mama si fiu, joaca pe scena Casei de Cultura din Pitesti astfel de roluri.
Interpretarile protagonistilor tin de domeniul ineditului, la fel ca stilul lui Caragiale, care, in scrierile sale, face ca cel mai mic detaliu sa conteze cel mai mult si sa fie cauza unor ,,catastrofe".
Desi era anuntata, in rolul amorezatei Zita, Medeea Marinescu, ,,angelul radios" este Raluca Petra. Si mai surprinzatoare este distribuirea lui Ioan Gyuri Pascu în rolul "ambetatului" Rica Venturiano, amestec de demagogie si de ,,delir" politic si amoros.
Cireasa de pe tort este interpretarea lui Spiridon: Ioana Calota, fiica solistei de muzica populara Floarea Calota, joaca travestit.
,,Cetind" si rasfoind prin ,,ploaia de ziare", am zarit la un moment dat pe JupanDumitrache tinand in mana un ,,24 de minute".... am fost ,,miscati" ca ,,ne-a ales" pe noi si am crezut ca.... n-a fost intamplator...

O altfel de
punere in scena....
Piesa ,,O noapte furtunoasa" a avut doua parti si a respectat stilul caragelian, insa pe alocuri au fost introduse elemente moderne, ,,quelque chose de nouveau", care starneste amuzamentul publicului. In prima parte, Zita primeste, prin Spiridon, scrisoarea de la Rica, urmand ca in cea de-a doua sa-si faca aparitia Rica, care, bulversat de ,,amoarea" sa, incurca adresa si ajunge la Veta. Pe langa deja celebrele replici existente in scrisoarea lui Rica pentru Zita, ca: ,,Angel radios, de cand te-am vazut intaiasi data pentru prima oara, mi-am pierdut uzul ratiunii!" sau ,,Je vous aime et vous adore, que pretendez vous encore?", a caror intonatie si interpretare ,,arunca" hohote de ras in sala, in piesa apar destul de multe elemente moderne, ca: Rica isi pune replicile pe ritmuri de Hip-Hop, Veta introduce elemente de balet, sunt presarate chiar anglicisme, prin vorbe si gesturi, iar faptul ca Madonna este ,,prezenta" intr-una dintre replicile Vetei, creeaza sentimentul ca inimile spectatorilor si actorilor bat la unison. Aceste insertii, sau chiar ,,intreruperi", care se imbina insa armonios cu elementele clasice, creeaza sentimentul ca actorul se afla mult mai aproape de spectator, un sentiment de confort, de siguranta, care consolideaza relatia public-actor.
Stand pe scaun, unii cu ochii tinta la scena, altii ,,susotind" despre scena care tocmai le-a trecut prin fata, spectatorii nu pierd firul desfasurarii actiunii. Subiectul este unul binecunoscut, clasic, specific pentru Caragiale, insa maniera in care piesa a fost pusa in scena ,,O noapte furtunoasa" la Pitesti, este unica, pentru ca, asa cum am aflat de la Maia Morgenstern dupa spectacol, aceasta comedie este ca o oglinda ce reflecta realitatea zilelor noastre. O realitate uneori dura, poate prea dura, dar pe care trebuie sa o acceptam ca sa ne putem accepta pe noi insine.

Sarba la finalul piesei
Finalul piesei este unul deschis. O nebunie totala in cadrul careia personajele isi dau sema de ,,incurcaturile“ iscate. Insa nu sunt deloc aproape de adevar: Vetei, sotia capabila de adulter, cand crede ca este ,,descoperita“, inima ii ,,cedeaza“. Jupan Dumitrache ramane tipul incornoratului.  Zita crede ca si-a gasit iubirea. Rica, este un parvenit, nici ziarist, nici la partid, doar poet ,,in timpul liber“. Ironic, tipul slugarnicului, Spiridon, este singurul care stie sa ,,ceteasca“, care se dovedeste a fi deasupra celorlati, asezat tacticos pe scara, razand cu pofta de prostia lor.
Sfarsitul spectacolului a fost unul pur romanesc, in care actorii, condusi de aplauze, ,,s-au legat“ la o sarba.
Publicul a parasit Sala de Spectacol cu sufletul plin... de emotie, de satisfactie, de dorinta de a revedea actorii... cat mai curand. Unii aveau pe  chip chiar „ranjetul“ pe care Nenea Iancu isi dorea sa-l vada la cei care  pricep adevaratul mesaj al scrierilor sale.

Catalina SANDU