S-a vorbit mult despre planetariul Muzeului Judetean Arges. Despre planetariu, despre impactul si scopul sau, am cerut detalii lui Remus Cirstea , omul care, din 2002 se ocupa de acest proiect.
   
 De ce va ocupati
de planetariu?
Pentru ca imi place sa ma recomand ca un producator in devenire de spectacole de planetariu. Pentru ca imi place sa produc diferite tipuri de "materiale" multimedia. As vrea, pe viitor sa gândesc si sa produc filme pentru ecrane de tip semisfera, dom . Astfel, mi-ar placea sa cred ca tot ceea ce mi-am dorit sa fac atinge o limita superioara. Voi ajunge, in curând, sa produc atât filme pentru ecranul normal, de cinematograf, televizior, cât si pentru ecrane dom precum cel din planetariu.
 
Cum ati ajuns aici?
Sunt aici pentru ca directorii mei si echipa Muzeului Judetean Arges s-au luptat foarte mult pentru acest planetariu si mi-a placut foarte mult aceasta provocare: aceea de integra un astfel de echipament intre cele ale  Muzeului Judetean, pentru a face educatie, in cazul nostru educatie astronomica. Am acceptat sa lucrez inca din 2002 la aceasta idee, care a fost considerata atunci de foarte multe persoane ca fiind utopica. Dupa cum observati, in 2008, in pragul Anului International al Astronomiei, aceasta idee este realitate si, deja, trage dupa ea, ca o locomotiva, alte idei care asteapta sa fie materializate. Vorbesc despre Observatorul Astronomic si despre Festivalul-Concurs de Educatie prin Astronomie „Abecedarul Cerului“.
 
 Aveti o pasiune si pentru astronomie sau e vorba numai de pasiunea pentru editare video?
 Pasiunea mea pentru astronomie exista si s-a nascut undeva in anii ?80. Atunci, impreuna cu varul si cu fratele meu am facut o luneta dintr-un joc care se numea Optik-Cabinet si un tub din PVC de la o scurgere. Am reusit sa construim acasa o luneta care marea de 299 de ori. Cu ea am reusit sa vedem Cometa Halley si multe alte formatiuni de pe suprafata Lunii. Cometa inca se mai afla in podul unchiului nostru si ea este prima noastra legatura cu cosmosul. Dupa aventura asta, interesul pentru astronomie s-a diminuat, insa dorinta de a citi si de a mentine o legatura intelectuala cu cei care se lupta sa "cucereasca" acest univers a existat tot timpul.
 
 Toata lumea e fascinata de astronomie.
 Da, pentru  dincolo de „gardul“ Terrei, intram in curtea celorlalte planete si suntem legati de ceea ce se intampla afara. Atmosfera noastra nu este o platosa, este un fel de „pres“ la usa planetei, unde se sting asteroizii, meteoritii, este o „crema“care ne ajuta sa  nu ne  „bronzam“ prea rau.

Existenta noastra se datoreaza unui  enorm  sir de coincidente. Multe evenimente astronomice s-au intâmplat exact in succesiunea necesara aparitiei vietii.
Parerea mea e ca s-au intâmplat prea bine ca sa mai putem crede ca nu exista Dumnezeu.  Sunt onorat sa spun ca am absolvit si o facultate de teologie. Am incercat sa spun tuturor ca noi, romanii, avem un observator astronomic inca din 1415, oservator facut de un episcop catolic - Ioan Vitez.
 
Cât timp dedicati lucrului la planetariu?
In ultimul an, am lucrat foarte mult aici.
  
 V-a trecut entuziasmul de la inceput?
Din contra. Entuziasmul, dorinta de a lucra, creste din ce in ce mai mult, ca un bulgare de zapada. Usor, usor, de la etapa in care cautam sa inteleg de la producatori cum functioneaza planetariile, am ajuns la etapa in care am construit unul impreuna cu echipe franceze si române si acum trebuie sa invat sa exploatez un planetariu. Trebuie sa avem la Pitesti o echipa care trebuie sa ajunga foarte repede la standardele considerate utile de toti ceilalti, din Europa sau America, atunci când vine vorba de utilizarea unui planetariu in scop educational.
 
Cum se intâlneste stiinta cu arta intr-un planetariu?
In planetariu, a saptea arta vine lânga arta zero, astronomia. Pentru ca, inca de când si-a dat seama ca traieste, omul a intâlnit si folosit cerul si stelele ca pe primul element stabil al relatiei sale cu natura, cu lumea inconjuratoare. Cu ajutorul stelelor, omul s-a deplasat pe uscat si pe mare, cu ajutorul lor a incercat sa inteleaga lumea in care traieste. Stelele l-au facut pe om sa inteleaga ca pamântul este rotund si l-au ajutat sa masoare timpul. Aici este legatura dintre a saptea arta, cinematografia, si a opta arta, sa spunem, multimedia. Avem nevoie de ele pentru a putea avea, oricând, sub o cupola, un cer senin care sa serveasca unor ratiuni educative. Avem mijloacele de a face educatie prin astronomie.
   
Am vazut copii care stiau deja foarte multe despre sistemul solar, despre corpurile ceresti. Ce aduce in plus experienta unui planetariu?
   Aici, aceste cunostinte pot fi exemplificate la o scara aproape naturala. Aici, copilul intelege foarte bine cerul si intelege sa nu-l vada ca pe o curiozitate prezentata la televizor. Cerul este prezent si ii poate folosi unui om daca il intelege si daca il cunoaste.
   
 Care este schimbarea  comportamentul vizitatorilor dupa ce ies din planetariu? Exista vreo schimbare?
   Pâna acum, am vazut ca din sala s-a iesit aplaudând, cu zâmbetul pe fata, punând intrebari si discutând pe tema filmului. Asta inseamna ca proiectia a fost utila si ca a generat deja comunicare.

Daca n-ati sti ce e un planetariu, ce intrebare ati pune prima oara si care e raspunsul?
   As intreba la ce foloseste un planetariu. Raspunsul e unul foarte rapid: folseste educatiei, intelegerii unor aspecte ale vietii, pe care le consideram fanteziste. Omul a pasit pe luna acum 40 de ani, a folosit tehnologii greu de imaginat chiar si acum pentru a-si imbunatati permanent viata prin desoperirile facute. Prin planetarii, noi facem cunoscuta dimensiunea eforturilor celor care au facut aceste descoperiri.

Interviu realizat de
Dumitru Opincaru