Atunci cand ai marea la picioare si toti iti spun ce fericita esti, tu asculti si zambesti. In fiecare primavara, vara, toamna, iarna tu te trezesti cu fata la mare si nu ti se mai pare deloc ceva neobisnuit, e frumos, dar tu iti doresti altceva. O plimbare la munte, la zapada ar fi extraordinar pentru tine. Te imbraci cat poti tu de gros, iti iei prietenul, te urci in masina si... adio mare, bun venit munte!
Urcand spre Balea Lac si facand o pauza la Vidraru, pentru a lua masa la hotelul Plutitor, ne-am intalnit cu doua persoane dragute care radiau de fericire. Ne-am asezat langa masa lor si am intrat in vorba cu ei. Sunt doi tineri frumosi, Auras si Cristina, care au venit tocmai din Constanta pentru a vedea frumuseatea peisajului de la Vidraru si a urca pana spre Balea, la cabana Capra.
„Peisajul de la Vidraru ne-a orbit!“
Stand de vorba cu ei, am aflat ca pentru prima data au venit aici si cu siguranta vor mai veni: "De mult timp vroiam sa facem o excursie la munte. Am ales traseul Transfagarasan pentru ca am auzit ca este foarte frumos. Si chiar asa este. Peisajul de aici de la Vidraru ne-a orbit", ne-a zis Cristina plina de entuziasm. Ne-a povestit ca au vazut cetatea de la Poienari, dar nu s-au indurat sa urce de teama sa nu alunece pe scari: "Am auzit de cetatea Poienari. Am vrut chiar sa urcam cele 1480, parca atatea sunt din cate am auzit noi, dar ne-a fost frica. Speram ca data viitoare vom urca", ne-au zis tinerii. Cristina si Auras erau foarte vorbareti, nu incetau sa ne povesteasca despre privelistile frumoase pe care le-au vazut in drum pana la Balea Lac. Ne-au povestit ca au facut peste 300 de poze: "Doar aici la Vidraru am facut peste 100 de poze si la cascada care am vazut-o in drum spre Balea vreo 20", ne-a zis Cristina zambind. "Nu mai spun ca langa cabana Capra, am facut 200 si ceva de poze", a adaugat Auras.
Terminand ciorbita de vacuta, Auras si-a luat o cafea. In timp ce-si savura cafeaua ne povestea ca au ramas nauciti de atata frumusete. Le-a placut foarte mult si acest hotel Plutitor, din care poti admira apa si muntele, in timp ce te rasfeti cu o masa calda.
I-am intrebat daca au reusit sa ajunga si pana la Balea Lac. Acestia ne-au povestit ca nu avem cum sa ajungem acolo cu masina, deoarece drumul este inchis. Doar pana la cabana Capra putem merge, ne-a explicat Auras.
„Avem o tara extraordinar de frumoasa!“
"Sincer nu inteleg de ce romanul pleaca in strainatate. Aici este foarte frumos. Avem o tara extraordinar de frumoasa. Pacat ca unii nu o apreciaza. Drumul pe Transfagarasan mi s-a parut un vis. Am crezut pentru o clipa ca sunt in Elvetia", ne povestea Cristina zambind. "Nu mai zic ca sunt innebunita dupa zapada si in aceste zile a nins frumos. Am reusit sa ma joc si cu zapada. Unii spun ca este foarte frumos la mare, dar eu m-am obisnuit si chiar am vrut sa evadez un pic", si-a continuat povestea Cristina. Tinerii erau foarte fericiti. Plecau acasa cu impresii noi despre tara noastra.
Constatenii ne-au vorbit despre calatoria lor de vis, despre faptul ca s-au simtit foarte bine. Venind aici, au uitat de tot, au lasat probleme lor de acasa si s-au distrat la maxim. Ne-au zis ca vor sa mai vina, ca e ceva de neuitat. Vor sa faca si bungee jumping: "De abia astept sa vina vara ca sa fac bungee jumping. Lui Auras ii este frica, sincer si mie, dar vreau sa simt senzatia. Am inteles ca aici e cea mai inalta pista de lansare pentru bungee jumping", ne-a marturisit Cristina.
Auras mi-a zis ca a vrut sa urce si la statuia lui Prometeu, cu fulgerul in mana, care simbolizeaza electricitatea, dar drumul spre statuie era inchis. Tinerii erau fascinati de tot, absolut tot. Nu au mai simtit nici frigul, nici foamea, nici oboseala.
Ne-au povestit despre fericirea si bucuria pe care au trait-o in aceste doua zile. Ascultand, de abia asteptam sa plecam si noi, sa pasim cu incredere in lumea de vis. O lume in care ai vrea mereu sa ramai.
Intr-o ora cat am stat la masa, am intrat si noi fara sa vrem in acea lume de basm. Ne-am luat ramas bun de la amicii nostri si ne-am continuat drumul. Am plecat si noi ca si ceilalti in cautarea fericirii adevarate... in sanul muntilor, departe, departe de toti.
Marina DUCA
