In anul 1920 desavasrea unitatii national – statale a creat un cadru territorial, economic, social – politic si cultural firesc, de dezvoltare a societatii romanesti, impulsionand progresul sau. Legaturile economice traditionale au castigat spatiul geografic statal adecvat – ceea ce a asigurat pietii nationale o deplina unitate. Intre intreprinderile si ramurile economiei nationale s-au stabilit conexiuni directe, stimulate de insesi legile obiective ale productiei capitaliste.

Restructurare cantitativa si calitativa

Acest fapt a determinat o restructurare cantitativa si calitativa, o intregire a sistemului industriei si agriculturii, a sistemului de transport si comunitatii, a marit mijloacelor de productie din fiecare ramura, a completat structura interna a unora ca si a organismului economiei nationale, care a devenit mai puternic si mai eficient in actiunea sa. In conditiile noi de dupa 1919, progresul istoric al poporului roman era, asadar, conditionat de valorificarea tuturor capacitatilor materiale si umane ale natiunii in noul cadru statal, unitar. Schimbarile petrecute in Romania in anul 1920 au determinat restructurari sociale, concretizate in modificarea raportului de forte intre marii propietari si burghezie, in cresterea rolului burgheziei mici si mijlocii in viata social – politica, in intensificarea procesului de stratificare a taranimii, crescand ponderea taranimii mijlocase, a gospodariei mijlocii, datorita reformei agrare.

Dezvoltarea ramurilor industriale

Deasemenea, dezvoltarea ramurilor industriale a determinat cresterea calitativa si cantitativa a munitorimii salariale, iar dezvoltarea culturii, invatamantului, stiintei a marit rolul intelectualitatii in mobilizarea si afirmarea fortelor creatoare ale poporului roman.
In general, viata politica a tarii s-a concentrate, in anii interbelici, pe directia apararii si consoledarii statului national unitar roman.

Daniela TARNA