Unul dintre primii fondatori ai Filarmonicii Pitesti, concert maiestru in cadrul aceleeasi institutii, profesor de muzica al liceului de arta „Dinu Lipatti“, cu specializarea instrument - vioara, Madalin Sandu, este cel mai apreciat violonist din judetul Arges, si unul dintre cei mai recunoscuti din tara. in era muzicii „nebune si zvapaiate“ el a reusit sa iasa in evidenta cu muzica clasica pe care o cānta, cu multa munca si talent.
De la ce vārsta ti-ai descoperit pasiunea pentru muzica?
Mi-am descoperit pasiunea pentru muzica cam pe la vārsta de cinci ani. Multumita parintilor am inceput sa cānt la vioara deoarece ei fiind tot muzicieni au observat ca am talent muzical si m-au indrumat spre vioara. Cu timpul am vazut ca imi place si am continuat cu mult drag.
Cine ti-a fost primul profesor?
Prima mea profesoara a fost Iuliana Davidescu in scoala generala, apoi in liceu a urmat Elena Iancic, iar in facultate a fost Ladislau Chendes. Apoi am mai facut un master class pentru instrument in Elvetia cu Johanni Palola.
Ce premii ai cāstigat de-a lungul timpului?
Cu premiile am inceput de mic. Am participat la multe concursuri scolare, pe care de altfel le-am si cāstigat. De astfel, vioara este un instrument care iti permite sa te desfasori asa cum simti si cum iti doresti. Atunci cānd interpretez o melodie la vioara ma transform complet, ma las cuprins atat de mult de moment incāt nu mai vad, nu mai aud nimic in jurul meu. Am cāstigat multe premii de-a lungul timpului, sa fiu sincer nici nu le mai retin pe toate dar iti pot enumera cāteva: premiul I, la concursul Mihai Eminescu sectiuna interpretare, premuil special la Festivalul de Muzica Contemporana, si am fost invitat la concursul international Piazzola din Italia. De curānd am primit Diploma de onoare de la scoala generala numarul 1 unde am invatat.
Stiu ca esti unul dintre cei trei fonadtori ai Filarmonicii, cum ti-a venit ideea sa infiintezi o Filarmonica?
Ideea asta o aveam mai demult. Aceasta a venit datorita concertelor pe care le sustineam prin oras cu Tiberiu Oprea, Adrian Dionisie si ceilalti colegi. stiam ca public exista deja si ideea unei Filarmonici aici in Pitesti mi-a surās deoarece mi-am dat seama ca va avea un succes bun si rezultate extraordinare. Tot interesāndu-ma despre aceasta posibilitate, am auzit prin intermediul doamnei Clementina Dionisie si a fiului sau Adrian Dionisie, ca la centrul cultural ar exista o persoana care imbratiseaza aceiasi idee ca si mine. Aceea persoana era domnul Jean Dumitrascu, actualul director al Filarmonicii. La scurt timp m-am dus la dānsul la birou impreuna cu Tiberiu Dragos Oprea si Adian Dionisie si am concretizat ideea.
Cāte concerte ai pe an?
Nu stiu exact, dar, cred ca undeva intre 80-100 de concerte. Aici includ atāt concertele cu Filarmonica cāt si cele individuale. Daca aceste concerte sunt multe asta inseamna ca publicul apreciaza ceea ce eu pot sa le ofer si acest lucru nu poate decāt sa ma bucure si sa ma am-bitioneze ca pe viitor sa le pot oferi la fel de mult ca si pāna acum daca nu chiar si mai mult de atāt.
Ai concertat prin tara si in stainatate?
Da, desigur. Am sustinut concerte in cadrul altor orchestre simfonice din tara cāt si din strainatate. Prin tara am concertat de putine ori, deoarece nu prea imi permite timpul, avānd atātea proiecte in Pitesti. si de cele mai multe ori raspund la invitatiile pe care nu le pot amāna si stiu ca trebuie neaparat sa ma duc. Prin strainatate am acceptat invitatii din partea tarilor ca Italia, Germania, Elvetia, Franta, Austria, Republica Moldova, Ungaria.
Ce simti cānd publicul va aplauda frenetic de fiecare data?
Simt o mare bucurie si implinire profesionala deoarece fiecare concert pe care il sustin, chiar daca este solo sau cu orchestra este pentru public si este o incoronare a muncii pe care o depun pentru fiecare proiect in parte. Multi oameni considera ca a face muzica este cel mai usor lucru din lume, dar lucrurile nu stau deloc asa. Dupa fiecare concert sustinut sunt sleit de puteri, deoarece te epuizeaza atāt fizic cāt si pshic. si de aceea satisfactia este si mai mare deoarece te implinesti tu ca artist atāt personal cāt si profesional.
Care este relatia ta cu ceilalti colegi din Filarmonica?
Eu cred ca am o relatie destul de buna atāt colegiala cāt si profesionala cu cei din Filarmonica. Este imposibil sa nu te intelegi bine cu ceilalti pentru ca in cadrul Filarmonicii este o atmosfera foarte placuta si utila muzicii. Eu trebuie sa mentin o atmosfera detul de calda si de prietenoasa deoarece eu sunt omul de legatura intre orchestra si dirijor.
Cāt timp dedici muzicii?
Fiecare zi o dedic muzici, indiferent daca o cānt, o studiez sau o predau. Pe lānga faptul ca sunt in Filarmonica mai sunt si profesor la Liceul de Arta ,,Dinu Lipatti??. Daca stau sa ma gāndesc cāt timp dedic studiului, cred ca am nevoie de cel putin trei ore pe zi pentru intretinerea tehnicii instrumentale. Asta se intāmpla daca nu apare un proiect nou sau un concert nou, dar cum de obicei intervine cāte ceva studiez cāte opt ore pe zi. Studiez atātea ore pe zi pentru a putea intelege in intregime sentimentele sau povestea muzicala din acel concert, ca apoi sa ma pot exprima pe scena asa cum simt eu si ca publicul sa inteleaga ceea ce compozitorul a vrut sa spuna in acel concert.
Ce inseamna muzica pentru tine?
Muzica este oxigen pentru mine. Fara muzica eu nu pot respira, nu pot mānca, nu pot dormi. Muzica nu este doar o meserie pentru mine, este o pasiune, un stil de viata. Toate trairile mele mi le exprim prin muzica pe care o cānt. Daca practici meseria care iti place, o practici cu mai multa pasiune si acest lucru se poate observa din fiecare miscare si fapt. Atunci cānd pui suflet in ceea ce faci si rezultatele sunt pe masura.
Muzica este o meserie banoasa?
Nu, muzica nu este o meserie banoasa. Cei care se apuca de muzica cu acest gānd se amagesc singuri. Este foarte greu sa muncesi atātia ani de zile pentru a putea intra mai tārziu intr-o Filarmonica unde sa fii platit cu un salariu de debutant, care acesta este cāt salariul mediu pe economie. Deci, salariul este foarte mic pentru cāta munca depui. Da, este adevarat, dupa 10-12 ani, se poate ajunge la un nivel mediu unde se cāstiga mai mult, dar pāna atunci tinerii muzicieni trebuie sa muncesca mult pentru a-si putea satisface atāt nevoile personale cāt si cele materiale.
Dar cei mai multi dintre ei, in special cei care au talent, nu prea se gāndesc la partea materiala, deoarece le place prea mult ceea ce fac.
Ce planuri de viitor ai?
Nu stiu daca sunt planuri sau sperante, dar eu imi doresc ca aceasta institutie, Filarmonica, sa creasca in continuare pe plan cultural la cel mai inal nivel si ca publicul sa ne sustina in continuare asa cum au facut-o pāna acum. imi doresc ca noi sa crestem si mai mult din punct de vedere profesional si sa putem sa ne bucuram in continuare de sprijinul acordat de Primaria Municipiului Pitesti si de Consiliul Judetean.
Interviu realizat de Daniela TARNA
