Aflat din anul 2005 in functia de inspector scolar general, Gabriel Bratu reprezinta imaginea invatamantului din Arges. Profesor de chimie, lector la Universitatea din Pitesti si o controversata persoana politica, are multe planuri pentru imbunatatirea calitatii invatamantului, despre care crede ca duce lipsa de absolventi bine pregatiti.

Calitea invatamantului. Cum este la momentul actual si ce parere aveti despre ea?
Dupa parerea mea este una departe de ceea ce ar trebui sa fie la momentul acest. Adica, sunt destul de multe lucruri pozitive, bune, care se petrec in sistem, in special legate de concursurile si de olimpiadele scolare. An de an, de-a lungul ultimilor ani, dupa revolutie si chiar si inaintea ei, Romania a tinut primul loc la diferite olimpiade si concursuri chiar de nivel international. Acestea ar fi aspectele pozitive. Un alt aspect pozitiv, ar fi faptul ca intr-un judet destul de mare, cum este judetul Arges, se reuseste sa se sigure acoperirea posturilor cu personal calificat, ceea ce iarasi este un lucru bun, pentru un sistem care, la momentul acesta, are in jur de 11.000 de angajati,  nu sunt mai mult de 50 de cadre didactice necalificate. Sunt necalifcate acolo unde situatia chiar nu permite alte solutii, cel putin la momentul acesta, ceea ce inseamna un procent infim. Si aici stam foarte bine. Ce lasa de dorit, lasa de dorit faptul ca acei elevi care au rezultatele acestea extraordinare nu reflecta de fapt sistemul. De cele mai multe ori sunt rezultatul activitatii in mod particular a unor profesori cu vocatie si care vor sa aibe astfel de elevi cu rezultate foarte bune. Intervine foarte tare si familia care sustine respectivii olimpici. Eu cred ca undeva calitatea tine si de modul in care, pana la momentul acesta, s-a gestionat problema accesului de la un ciclu de invatamant la altul, in sensul ca eu cred ca trebuiesc regandite toate metodologiile care tin de admiterea in liceu, in facultate, astfel incat evaluarile respective chiar sa fie obiective, chiar sa fie in aceleasi conditii si chiar sa poata sa asigure o selectie riguroasa pe niste ierarhii clare bazate pe competente, pe cunottinte dobandite, pe partea de practica si nu neaparat pe niste note obtinute in diferite conditii, la diferite scoli. Ce vreau sa spun? Ca trebuie o data pentru totdeauna sa ducem invatamantul intr-o situatie in care sa pot sa am un bacalaureat pe trei sau patru trepte, astfel incat sa pot sa termin liceul sau sa merg mai departe la o scoala postliceala sau cu un tip de bacalureat sa merg in invatamantul superior, sau cu un alt tip de bacalaureat, sa pot sa studiez in Europa. Pentru ca atata  vreme cat toti absolventii, indiferent de nivelul liceului, ca e grup scolar sau colegiu national, ii supun unui aceluiasi examen de bacalaureat, este nedrept pentru ca nu am de unde sa am rezulate. Niciodata cei de la grupurile scolare nu vor reusi, cu un procent mai mare de 20%,  sa faca fata unui astfel de examen. Nu compar, sub aspectul pregatirii profesionale sau al cunostintelor dobandite un elev absolvent de Bratianu cu un elev absolvent de Astra, sa zicem. Ei stiu ca nu au intrat in aceleasi conditii, nu au intrat cu aceleasi medii si atunci e una din problemele care trebuie rezolvate in privinta calitatii. Admiterea in liceu. Liceul trebuie sa aiba responsabilitatea si deplina libertatea de a-si organiza propriu examen de admitere si de a-si selecta singuri proprii elevi cu care va lucra patru ani. Nu selectia sa se faca undeva, mai mult sau mai putin  aletoriu, pe la scolile generale in sistemul de anul acesta, care dupa parerea mea lasa mult de dorit.

Exact acelasi lucru vroiam sa va intreb acum . Ce parere aveti despre trezele cu subiect unic? Sunt relevante ele pentru ciclul de invatamant pentru care se pregatesc elevii?
Nu este modalitatea cea mai fericit alesa pentru a face selectii de viitor eleviilor intr-o etapa atat de importanta. Este primul examen din viata lor. Un examen, care tinand cont ca nu mai exista treapta a II-a, este dupa parerea mea, definitoriu pentru toata perioada de dupa liceu, dupa 19 ani, cand deja ai o alta minte, o alta varsta, o alta personalitate si poti alege ce faci mai departe, dar este important ce faci in cei patru ani. O selectie de felul acest, in care metodologia a fost modificata in fiecare an, n-a existat gandire coerenta si chiar o strategie pe termen lung in ceea ce priveste tipul de absolventi pe care vrei sa-l obtii. Inca suntem cantonati in aceea scoala datatoare de diplome. Scoala nu trebuie sa-mi dea diplome, scoala trebuie sa-mi ofere posibilitatea de a-mi gasi un loc pe piata muncii. Astea sunt acumularile din timpul scolii si ceea ce trebuie sa  construiesc eu, pentru mine ca individ, la varsta scolara. O finalitate care sa-mi permita sa traiesc din ea. Nu-mi permite in nici un fel. Putem sa ne angajam daca stie mama si tata pe cineva, daca stiu pe cine sa sun sau cu cine, eventual, sa-mi aranjez un concurs pentru un loc de munca. Nu e in regula. Acesta este sistemul pe care trebuie sa-l corectez. Metodologia este destul de prost intocmita, calendarul in sine, inca ne aflam in perioada in care se rezolva contestatii. Si toata perioada asta de Craciun, de Anul Nou, pana in ianuarie vom rezolva contestatii la niste teze. Am inlocuit doua examene de admitere cu sase in clasa a VII-a, sase in clasa a VIII-a. Este enorm de mult. Am prins o armata de oameni care trebuie sa vina sa evalueze aceste lucrari si, pana la urma, nu am nici un criteriu de obiectivitate.

Anul acesta, la teze, gradul de promovabilitate atat le romana cat si la matematica, a fost foarte mare. Reflecta aceste rezultate realitatea?
Nu, nu reflecta nimic. Trebuie revenit la o reevaluare obiectiva la nivel de institutie scolara, numita liceu care, efectiv, le promoveaza. Liceul trebuie sa fie o piata, o oferta educationala din care elevii isi pot alege si atunci este foarte clar ca liceul trebuie sa-si selecteze elevii. Liceul va fi direct interesat, ca institutie, sa aibe niste elevi bine pregatiti pentru ca ii va scolariza vreme de patru ani si atunci obiectivitatea va creste.

Cum caracterizati invatamantul din Romania din 2008?
Este un sector cu mari probleme in care nu s-a facut reforma in mod real, doar s-a vorbit despre aceasta. Este un sistem care nu a putut sa aiba coerenta la nivel de putere decizionala pentru ca din 90 incoace n-a existat un ministru cu un mandat intreg de patru ani. Numai in ultimi patru ani s-au perindat patru ministri, ori un ministru inseamna un om care gestioneaza la nivel superior, la nivel de politica, destinele unui sistem atat de complicat si cu atat de multe ramuri in intreaga societate, in intreaga viata sociala, cum este invatamantul si, atunci pana nu se ajunge la o vointa politica la nivel superior catre ce trebuie sa se indrepte scoala ta, ce fel de absolventi vrem sa avem si unde le deschidem portile si ferestrele catre viitor, nu o sa ajugen nicaieri niciodata. Nu o sa facem decat sa carpim metodologi, sa le ajustam de la un an la altul, sa fie din ce in ce mai proaste cum se intampla in momentul asta si sa ajungem, de fapt, nicaieri. Ati vazut  acele calificari la nivel european, toate acele teste care se sutin, Romania este din ce in ce mai la coada clasamentului, ceea ce nu este in regula.

Cum stam cu cresterea salariilor profesorilor? Pana la urma, se face sau nu?
Din declaratiile pe care eu le-am vazut se pare ca nu, sau cel putin la nivelul la care este, pana la urma, votata si promulgata legea. S-a cerut o perioada de timp pentru a se verifica cati bani sunt, daca sunt. Scoala, in ansamblul ei nu are cum sa fie mai buna decat societatea in care traim. In viata sociala se inregistreaza probleme si mutatii din ce in ce mai dese si poate mai nefavorabile. Venim dupa alegeri si dupa niste campanii electorale. Si pana acum vreo doua trei, luni au fost si la american alegeri. In toata lumea civilizata, toata lumea militeaza pentru reducerea taxeleor si impozitelor.
Marirea salariilor ca masura de protectie sociala intodeauna angajeaza inflatia. Ori intr-o economie nu foarte stabila si nu foarte bine asezata, cum este economia Romaniei, sunt probleme. S-ar putea ca o marire de 50% in urmatoarea luna, peste sase luni sa insemne in valoare absoluta, bani mai putini decat inainte, ca putere de cumparare. Asa ca eu cred ca ar trebuie sa  ne preocupe pe toti, sau, in special pe cei care ne conduc destinele, stabilizarea economiei si salarii corelate cu economia reala.

Cecilia WOLTZ

(continuarea in numarul viitor)