In fiecare an, in Pitesti, luna Martisorului este vestita de comerciantii adunati timpuriu in centrul urbei, in vederea comercializarii martisoarelor si cadourilor specifice inceputului de luna. Peisajul nu este dintre cele mai de dorit, dar primarul Tudor Pendiuc spune ca in an de criza primeaza banii incasati la stat, asa ca putina tiganie in centrul orasului european Pitesti nu omoara pe nimeni, in comparatie cu tigania generala din Romania.

Mergand agale prin centrul Pitestiului te patrunde imbietor mirosului florilor colorate uniform, aliniate pe micile tarabe. Comerciantii si-au expus marfa inca de pe 22 februarie si vor sta pana de Ziua Internationala a Femeii.

Majoritatea sunt asezati chiar in fata primariei, si au mesele pline ochi de marfa. Diversificata. Foarte diversificata. Putine locuri de unde poti sa mai cumperi martisoare, spiritul acestor zile pierzandu-se in marfa de prost gust. Kitshurile, in mare parte chinezarii, aproape te imping sa alegi un cadou din magazin. Tot caut un martisor dragut, dar sunt putine alternativele. In mare parte este aceasi marfa de anul trecut, ba chiar mai urata. Si se urateste din ce in ce mai mult cu trecerea timpului. Plusuri, iconite, bratari de argint, ceasuri de perete, inimioare ramase de la ,,Valentine’s Day” si inca multe se regasesc la vanzare. Si preturile pe masura, incepand de la 1 leu, martisorul cel mai simplu, putand ajunge la 40 de lei pentru cele din argint.

Am fost destul de norocos si am primit si o oferta foarte tentanta pentru unii: ,,Baiatu, la fiecare martisor care-l cumperi, eu iti mai dau unul gratis, ca azi e oferta” mi-a spus un vanzator pus pe fapte mari, in timp ce-mi intinde unul dintre produse, sa ma conving de calitatea sa. Il refuz si ma indrept spre tarabele cu flori, gandindu-ma la cadoul clasic pentru doamne.

Nici nu te apropii bine, si mirosul lor déjà te vrajeste. Dar nu ai prea multe de ales. Pentru un ghiveci de zambile platesti 8 lei, iar pentru o lalea 3. Langa flori, iar argint, scump de altfel. Ma plimb si ma intreb daca este o afacere profitabila pentru vanzatori, vanzand ca mai nimeni nu cumpara, dar ma linisteste o femei, trecuta de prima varsta, foarte plictisita: ,,Slab de tot fata de alti ani! Nu mai are lumea bani pe criza asta!”. Imi continui drumul si aud alti nemultumiti ,,N-ai ce sa cumperi frumos, hai macar sa luam o turta dulce” si le urmez si eu exemplul. Raman cu speranta ca poate la anul nu o sa mai vad atat ,,plastic” la Targul Martisorului, ci mai mult alb si rosu, si poate mai multe martisoare.

Liviu Matei