In 1925, dezvoltarea economiei romanesti a inceput sa fie afectata de o puternica criza economica de supraproductie care a lovit mai multe tari ale lumi. Prin manifestarile si consecintele sale, criza s-a deovedit cea mai mare din istoria moderna. Ea a determinat instabilitate economica, miscari sociale si framantari in viata politica.

Caracterul agrar – industrial al economiei nationale, imprumuturile externe, preturile scazute pe piata externa a produselor romanesti, in special petrol si cereale, au determinat scaderea productiei si inrautatirea nivelului de trai al populatiei, inchiderea a numeroase intreprinderi, falimente bancare si cresterea numarului de someri. Deasemenea, agricultura si taranimea au fost afectate, datorita preturilor scazute ale produselor agrare. Aceasta situatie grea a determinat mari miscari sociale, instabilitate politica, scaderea fortei economice a tarii, precum si controlul unor importante sectoare de activitate de catre capitalul strain. Intre anii 1925 – 1926, intreaga viata economica a Romaniei a cunoscut o sensibilitate inovitoare, ajungandu-se, in anul 1926, sa se inregistreze cel mai ridicat nivel al productiei Romaniei interbelice.

Sudarea organismului economiei nationale, a fost o urmare a reformelor din primul deceniu interblic, cresterea ponderii capitalului romanesc in economie, progresul tehnic si redresarea productiei agricole, stabilitatea politica in timpul governarii liberale, dezvoltarea stiintei, invatamantului si culturii au determinat relansarea economiei nationale, Romania fiind unul din cele mai dezvoltate state din sud – estul Europei.

Daniela TARNA