In anul 1899, recunoasterea independentei Romaniei de catre Marile Puteri a dat posibilitatea tarii noastre sa se manifeste mult mai activ pe plan international, in comparatie cu perioada precedenta. Pana in 1899, politica externa a tarii a simtit apasarea conditiilor impuse de trataul de pace de la Berlin pentru Recunoastere Independentei, care obligau Romania sa cedeze Rusiei , judetele basarabene si sa modifice articolul sapte din Constitutie si sa rascumpere calea ferata care ducea de la Roman la Varciovoara. Odata recunoscuta independenta statului roman, Ministerul de Externe a hotatat sa inalte misiunile diplomatice existente in strainatate la rangul de Legatii si s-a ingrijit sa infiinteze o noua Reprezentanta Diplomatica in scopul largirii relatilor cu alte tari. A urmat apoi incheierea multor acorduri, conventii si tratate bilaterale si multilaterale. Tot in 1899 statului roman i s-a admis sa devina membru al Comisiei Europene a Dunarii. Dupa aceea s-a manifestat o raceala in raporturile romano- ruse, datorita faptului ca Rom2nia a fost silita sa renunte la sudul Basarabiei si Rusia dupa ce a amenintat formal cu un razboi, s-a amestecat in trasarea granitei sud-estice dintre tara noastra si Bulgaria, continuand sa insiste, insa fara succes, pentru acordarea dreptului de trecere a trupelor ei prin Dobrogea.   

Daniela TARNA