In constitutia adoptata din 1933, dezvoltarea si consolidarea economica reprezentau fundamentul afirmarii plenare a tuturor celorlalte domenii de activitate.

In 1933 Constitutia avea la baza principiul democratic al separaii puterilor in stat. Puterea legislativa era exercitata de Reprezentanta Nationala (Parlamentul), alcatuita din Adunarea Deputatilor si Senat. Puterea executiva era incredintata Guvernului. Puterea executiva era subordonata puterii legislative, intru-cat deputati si senatorii puteau adresa intrebari ministrilor la care acestia erau obisnuiti sa raspunda siputeau da vot de blam Guvernului, silindu-l sa dimesioneze.

Puterea judecatoreasca se exercita de organele ei, iar hotararile ei pronuntandu-se in virtutea legii. Aceste prevederi, de mareportanta, confereau statului roman si regimului politic un caracter democratic, o organizatie unitara, urman ca pe baza constitutiei sa se adopte ulterior o serie de legi speciale care sa o traduca in practica.

Cu toate ca legea fundamentala a statului a avut si limite, criticate in epoca mai ales de fortele de opozitie, toate partidele aflate la putere pana in 1938, indiferent de coloratura politica au guvernat pe baza prevederilor sale. Ea avea sa-si puna amprenta asupra intregii evolutii, a societatii romanesti de aproape doua decenii.

Trebuie sa rremarcam de asemenea ca in timp ce unele state vecine noua sau mai indepartate, lichidandu-se libertatile emocratice – Ungaria, U.R.S.S, Italia, Bulgaria si Spania, poporul roman, prin factorii de decizie politica, a adoptat o constitutie care a inscris principiile unui regim democratic, noul asezamant constitutional fiind apreciat, atat in tara cat si in afara ca unul dintre cele mai democratice de pe continet.

Daniela TARNA