Desavarsirea unitatii national – statale a readus in actualitate adoptarea unei noi constitutii care sa consacre juridic noua configuratie statala. Legea fundamentala a statului trebuia sa se aseze ca temerile a Romaniei intregite, sa fie liantul noului organism national – statal. Efortul de elaborare a anteproiectelor de constitutie, precum si difuzarea si dezbaterea lor in presa vremii constituie o dovada a implicarii unor categorii sociale largi in actiunea de cunoastere si alcatuire a, asezamantului fundamental al tarii: Constitutia Unificarii. Dupa revenirea in putere a Partidului National Liberal, in ianuarie 1931, Camerele Legiuitoare au fost proclamate Adunare Constituanta ceeea ce a trezit nemultumirea partidelor de opozitie. Insa Ion.I.C Bratianu au ramas fermi si s-a trecut la elaborarea si discutarea proiectului de constitutie. Depus in dezbaterea Adunarii Deputatilor , proiectul constitutiei a fost discutat pe articole, incepand cu 19 martie 1931. Desi principalele partide de opozitie, Partidul National si Partidul Taranesc n-au participat la votarea constitutiei, declarand-o „de drept nula si neavenita”, majoritatea liberala a supus-o votului Parlamentului. Astfel, la 28 martie 1931 , cu 247 voturi pentru, opt contra si doua abtineri, Adunarea Deputatilor a votat Constitutia, iar la 29 martie 1931 ea a fost votata si de Senat. Cu prilejul sanctionarii Constitutiei, pe 30 martie 1931, solemnitate la care a luat parte, prim ministrul I.C.Bratianu, aprecia ca „ea corespunde rezultantei adevaratelor interese mari ale neamului si ale statului”, exprimandu-si convingerea ca pe temeiul Constitutiei adoptate se asigura dezvoltarea Romaniei „in curs de cel putin jumatate de veac”.

Daniela TARNA