Reforma agrara din 1923 a fost cea mai mare din istoria moderna a Romaniei si una din cele mai ample din Europa. Aceasta a avut urmari benefice pentru taranime, contribuind la dezvoltarea generala a tarii, la consolidarea Unirii, a statului national, la modernizarea agriculturii, producand schimbari, in acelasi timp si in viata social – politica.
Astfel, cu toate conditiile grele din primii ani postbelici, taraimea din Romania s-a angajat intr-un efort considerabil pentru reorganizarea gospodariilor proprii si a cultivarii pamantului primit. Schimbarile survenite in urma impropietaririi, ca si a reformei electorale, au avut darul sa intareasca si mai mult legatura taranului cu pamantul, constiinta apartenentei sale la marea familie a natiunii intregite, prin participarea sa mai activa in procesul productiei materiale, la viata politica si spirituala a tarii.
Datorita posibilitatiilor oferite de noul cadru national – statal, a masurilor luate in toate domeniile de activitate, in anii ce au urmat Unirii, perioada de refacere a economiei nationale s-a incheiate, in linii mari, in anul 1924, cand productia a atins nivelul antebelic. Dupa aceasta perioada, productia a cunoscut o crestere sensibila, ajungand sa fie cu 56% mai mare fata de cea a anului 1922. Au fost facute intreprinderile distruse de razboi, s-au creat altele noi si s-au utilat cu masini moderne marile intreprinderi. Deasemenea, s-a produs si o diversificare mai m are a productiei industriale, fabricandu-se acum locomotive, vagoane de marfa si de calatori. Volumul capitalului investit in industrie a sporit cu aproximativ 18 miliarde de lei in 1923.

Daniela TARNA