Câti oameni nu s-au gândit in copilarie ce vor sa se faca atunci când vor fi mari? Câte sperante nu au fost intemeiate pe visurile unor copii care priveau viata in roz? Modele ale unor oameni maturi au stat in mintea noastra si s-au pierdut in neant, odata cu trecerea efemera a timpului, asemenea versurilor: „...Imagini, aduceri-aminte, pierdute, ingropate pe veci/ Acum se trezesc. Prin ruine, danseaza in zbor lilieci...”.

Acum, când stam si privim in trecut, ne apare in fata o imagine eclipsata de propria fiinta, la care se adauga continutul obiectivat al starilor sufletesti. S-a cuibarit in inima noastra acea scânteie, acea farâma de meteorit, ca mai târziu, dupa ani si ani de intense cautari, sa ne arda in suflet ca un sâmbure de foc, aducator de deznadejde. De exemplu, vorbind despre dragoste si ura, putem spune ca am salvat ceva din noi, dar am ucis altceva... Aceste stari, diferite ca latura si forma, isi pierd prezenta in actualitate. Spun asta, deoarece mi-a fost dat sa traiesc, cu ochii mintii, o poveste adevarata. Povestea unei fete ... „fara suflet”...

Avea o fusta prea scurta pentru frigul care
ne inconjura
Era o noapte târzie de octombrie, iar „Maria sa, somnul”, nu vroia sa-mi ureze noapte buna. Am tras un costum sport pe mine si am iesit sa-mi improspatez plamânii cu o gura de aer. in linistea noptii, pasii ma purtau, fara sa vreau, fara sa banuiesc macar, catre ceva nou... Un zgomot ritmat, venit parca de pretutindeni si de nicaieri, m-a trezit din visarea care ma invaluise. Din spatele meu, din negura noptii, o silueta incepea sa prinda contur. Era o femeie care, ajunsa in dreptul meu, s-a oprit pentru a-mi cere „un foc”. Dupa ce a murmurat un „multumesc”, m-a abordat direct, de parca ma stia de ani de zile, intrebându-ma ce caut noaptea pe strada. Abia atunci am observat ca aveam in fata o femeie blonda, cu plete, care, in intuneric, parea a avea in jur de 30 de ani..
Trupul frumos conturat contrasta puternic cu machiajul strident. Peste bluzita cu decolteu mult prea adânc, fata avea o geaca de blugi. La zâmbetul ei strengaresc, mi-am dat seama ca mimica fetei imi trada gândurile nu tocmai... placute. I-am spus ca nu am somn si am iesit sa ma plimb. M-am intors pe calcâie, dorind sa las in urma, odata cu aceasta aparitie stranie, si lumea ce parea sa prinda contur in fata mea. Atunci, fata m-a prins de brat cu deznadejde, speriata ca va ramâne singura.
M-a intrebat daca nu vreau sa facem câtiva pasi impreuna. Am acceptat, fara sa-mi dau seama de ce. Poate pentru simplul fapt ca nici eu nu doream sa ramân singur.
Sau pentru ca ma simteam atras de privirea si surâsul ei sagalnic si plin de subintelesuri... Pe drum, tânara mea insotitoare, pretextând ca-i este frig, mi-a propus sa mergem la ea, sa bem o ciocolata calda si sa „ ne cunoastem mai bine ...”.

„Aveam patru ani când mi-a murit tatal...”
M-am scuzat subtil, sugerându-i sa mergem la un bar. Am ales un local deschis la acea ora si ne-am asezat intr-un colt, la o masa mai retrasa. Cele trei-patru persoane care erau in bar au intors capetele spre noi afisând, totodata, câte un zâmbet sarcastic. Fara a o intreba, fata mi-a spus ca se numeste Magdalena si are doar 19 ani. „Aveam patru ani când mi-a murit tatal...” si-a inceput ea povestea. „Mama s-a recasatorit, trei luni mai târziu, cu un betiv. Treptat, treptat, bautura a devenit un bun necesar la noi in casa, pentru parintii mei care se certau si, apoi, se luau la bataie de vuia satul. De cele mai multe ori, mama pleca sa doarma pe la vecini sau pe unde apuca pentru a scapa de loviturile sotului pe care si-l luase. Intr-una din asemenea nopti, Gigi, care bause peste masura, a venit la mine in camera. Trezita din somn, am crezut ca vrea sa ma bata. Am inceput sa plâng... A venit lânga mine si m-a linistit, spunându-mi ca vrea doar sa-mi ureze noapte buna. M-a luat in brate si a inceput sa ma pupe...”. Magdalena a tacut brusc. Lacrimile au izvorât de sub pleoapele incarcate de prea mult fard.

„M-am simtit datoare...”
Dupa ce a reusit sa-si stapâneasca plânsul, a vorbit din nou. „M-a violat. Aveam noua ani. si m-a amenintat ca, daca voi spune cuiva despre intâmplare, ma va ucide. Câtiva ani mai târziu, neputând sa mai indur povara tacerii, m-am hotarât sa plec de acasa. Am strâns câteva haine intr-o plasa, si m-am dus la o halta de tren. Aici l-am cunoscut pe Bebe, care mi-a propus sa merg cu el la Vâlcea. Mi-a spus ca va avea grija de mine, ca nu-mi va lipsi nimic. si câte si mai câte... in Vâlcea, mi-a cumparat mâncare si o pereche de blugi. Seara, intr-o incapere urât mirositoare, care se dorea a fi garsoniera, am facut sex cu el, cu toate ca nu-mi doream asta. M-am simtit datoare fata de el... Nu mi-am inchipuit ca „salvatorul” meu ma va arunca pe „trotuar”... Primul «client» a fost chiar prietenul lui. Irinel a fost atent cu mine la inceput. Dar, dupa ce i-am spus ca nu ma simt prea bine, mi-a dat doua palme si mi-a rupt bluza. Acela a fost debutul meu in cea mai veche meserie din lume... Am avut o viata ingrozitoare, nu mai suport!!!”. Fata s-a oprit sa-si stearga lacrimile si sa aprinda o noua tigara. „Acum am scapat de el, dar «lucrez singura». O fac chiar si pentru 20 de lei, pentru ca nu stiu sa fac altceva. De ce nu ma intelege nimeni ? Toti cred ca sunt doar o curva. Acum trebuie sa plec... poate ne mai vedem... E târziu si nu am facut un ban”. A disparut in noapte asa cum a aparut, ca o naluca venind de nicaieri si plecând in nicaieri.
Mi-am dat seama ce se alege de visurile unor fete cu care viata nu a fost deloc blânda, cum este si povestea Magdalenei. Vin de pretutindeni si de nicaieri, si se pierd in vitregia sortii, asemenea versurilor „...Ma doare-n suflet, când nu stiu/ Cine mi-a dat destinul crunt/ Când stiu ce-as fi putut sa fiu/ Ma-ndurerez vazând ce sunt...”

Marius FLORICI