Pana la 1 martie 2009, sectorul de cercetare al Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Arges va realiza un film documentare etnografic si un pliant privind viata si activitatea creatorului popular Dan Gherasimescu, din Valea Danului, declara Sorin Mazilescu, lector al Universitatii din Pitesti.

Dan Gherasimescu, un ambasador al artei populare romanesti
Membru al Academiei artelor traditionale din Romania, Dan Gherasimescu locuieºte in localitatea argeºeanã Valea Danului, in apropiere de oraºul Curtea de Argeº, unde se aflã ºi atelierul sãu.

Obiecte de lemn de uz gospodaresc sau decorative, linguri de lemn bogat ornamentate, de diferite marimi, pentru masurarea laptelui la stana, bate ciobanesti, lanturi cu zale din lemn obtinute numai prin cioplire, jucarii de lemn sau traditionalele, in zona, icoane pe vatra, lucrate cu incrustatii, toate vorbesc in atelierul lui despre legatura indestructibila dintre creator si obiectul creat.

“Am inceput cu jucãrii, dupã acea am continuat cu obiecte mai buchisite. Lucrurile au cãpãtat ºi o formã artisticã. Apoi, au urmat primele expoziþii, la care prima medalie a fost cea de argint, locul II pe þarã, care mi-a dat un imbold deosebit, situandu-mã printre cei mai aleºi creatori de artã popularã din Romania.

Am prezentat niºte obiecte utilitare, legate de stana tradiþionalã, bate, linguroaie, linguri ºi obiectele au fost foarte bine apreciate, specialiºtii au remarcat talentul meu ºi am fost invitat apoi ºi in cadrul Targurilor naþionale, targuri care s-au fãcut la Muzeul Satului. Deja eram cunoscut acum in þarã ºi am fost des invitat la Targurile de la Muzeul Satului unde, bineinþeles cã avand ºi unelte de prelucrat lemnul la mine, demonstram in faþa celor care veneau din strãinãtate arta noastrã tradiþionalã.

Datoritã faptului cã mergeam des la expoziþiile din þarã, cei de la Ministerul Culturii m-au remarcat ºi apoi, la toate expoziþiile care s-au fãcut peste hotare am participat ºi eu cu obiectele fãcute de mine, lucrate cu mare mãiestrie in lemn.

Pãdurile ne inconjoarã, suntem la poalele munþilor Fãgãraº ºi lemnul, deja, eu il simt ca pe un prieten al meu, are o viaþã, il asemãn ca pe un copil care creºte ºi se duce spre soare. Am participat la toate manifestãrile de renume din strãinãtate, Germania, Franþa, America, obiecte fãcute de mine au participat la expoziþii in Japonia, Bulgaria. În mai toate þãrile europene au fost obiectele mele, am primit diplome ºi recunoaºterea din partea specialiºtilor.”

Povestea unui cioplitor al lemnelor sfinte
Exista si o religiozitate a taierii lemnului, dupa cum ne spune Dan Gherasimescu. Taietorii de lemn spun o rugaciune inainte de a-l taia, aleg momentul cand luna s-a retras si copacul doarme sau il taie iarna, cand copacul te lasa sa-l tai.

Daca procedezi altfel, lemnul ramane fara spirit si nu poate fi prelucrat in mod creator. Anumite esente lemnoase sunt considerate sfinte. Astfel este salcia, care creste din nou in pamant, indiferent ce bucata taiata ai replanta.

Tot sfinte sunt considerate de cioplitori teiul si platinul, pentru ca din aceste esente se face toaca de biserica, cea care-i cheama pe oameni la slujbe, in practica ortodoxa. Aceasta cunoastere esentiala a traditiilor cioplitorilor se transmite cel mai adesea din tata in fiu. Tot asa s-a intamplat si cu Dan Gherasimescu, care in prezent lucreaza troite traditionale din zona Argesului si icoane pe vatra:

“Am acum in lucru troiþele tradiþionale din zona Argeºului ºi icoane de vatrã. Icoanele de vatrã sunt cele mai vechi icoane tradiþionale din zona noastrã, a Argeºului. Ele se fãceau de un meºter specializat care era numit crucerul satului. Tatãl meu a fost crucer in satul acesta, Valea Danului.

In timpul rãzboiului a rãmas fãrã braþul stang, dar, cu o singurã manã, el fãcea aceste iconiþe, cruciuliþe, care ajungeau la targurile din þarã, iar el mergea alãturi de mine la expoziþiile de la Sibiu, Piatra Neamt, Targu Neamþ. Lucra cu o singurã manã.

Apoi am preluat eu acest meºteºug, pe care acum incerc sã-l transmit copiilor din satul meu ºi dintr-un sat vecin. Aceste icoane, de vatrã, se puneau langã vatra focului, vatrã care menþine focul toatã noaptea.

Pe coºul vetrei puteau sã intre spiritele rele in casã, iar icoana era ca o pavãzã, ca o poartã pentru oprirea acestor spirite. Þãranul argeºean punea aceste icoane de vatrã, care o reprezentau pe Maica Domnului, pe Sf.Filofteia. Se puneau aceste icoane ºi astfel casa era ocrotitã de spiritele rele, care puteau sã intre pe vatra focului.”

Pasiunea din sufletul artistului, redata prin unicitatea lucrarilor
Luat separat, nici un motiv ornamental nu este nemaiintalnit in arta popularã. Privind asocierile compuse de creator insã, ai sentimentul cã nimic din ceea ce vezi nu s-a mai nãscut vreodatã din contactul cu dalta. Iar pãsãrile lui Dan Gherasimescu sunt realizate dintr-un singur lemn, maxim din douã, in filigran:

”Pãsãrile acestea se fac din lemn de brad, salcie, plop din una sau douã bucãþi de lemn cu o manã sigurã ºi un cuþit bine ascuþit iau naºtere acestei pãsãri mãiestre, pãsãri ale soarelui.

Dacã priviþi bine prin aripile acestor pãsãri, deja devin transparente ºi se duc spre inãlþimea cerului ºi, cel care o þine in manã, are deja o bijuterie in lemn. In America, pentru aceste pãsãri, am fost numit „omul pasãre al Romaniei.”

Cerc de sculptura pentru copii bolnavi, in Valea Iasului
Dan Gherasimescu a decis sã infrumuseþeze viaþa unor copii de la un spital din apropiere, realizand pentru aceºtia un cerc de sculpturã:

“De anul acesta, am mers la un spital – in apropierea localitãþii mele, in comuna Valea Iaºului – la care mai de mult m-am gandit sã fac un cerc de sculpturã, pe care l-am numit eu de suflet.

Acelor copii care poate ani de zile stau izolaþi, stau in paturile spitalului, am dorit sã le aduc o clipã de fericire. Chiar ºi serviciul imi permite, acum m-am mutat ºi lucrez in acest spital, unde in fiecare zi m-am dedicat lucrului cu aceºti copii defavorizaþi.

Am incercat sã mã apropii de ei. I-am atras in mici plimbãri in pãdurea din zona spitalului, am fãcut rost ºi de o micã maºinã cu care am incercat sã-i duc ºi in vecinãtatea localitãþii, in Cheile Argeºului, ei nu au mai vãzut aceastã zonã, au fost incantaþi de ideea mea ºi acum, deja, am peste 10-12 lucrãri fãcute de mana lor. Sunt foarte incantaþi, mã trag de manã sã mergem in atelier ºi sã lucrãm.

Am incercat sã mã apropii de ei, deja ei mã simt, ca un pãrinte al lor, am incercat cu mici prãjiturele, bombonele ºi simt in fiecare zi cã vin ºi mã mangaie ºi sunt in preajma mea. Cand ii rog cate ceva, deja rãspund cu amabilitate, iar ei vin ºi lucrãm. Facem curãþenie in jur, culegem flori, facem plimbãri.

Este o metodã a mea pe care am aplicat-o. Am plecat de la modelaj, la desen, am plecat de la poveºti ºi am ajuns la aceste frumoase obiecte de artã tradiþionalã romaneascã, icoane de vatrã, linguri, rame frumos crestate.

Ei, acum, au inþeles menirea lor, sunt foarte atenþi, foarte receptivi la ce fac eu cu ei ºi cred cã in viitor voi face ca acest spital sã fie recunoscut, poate in þarã sau ºi in strãinãtate, cu aceºti mici copii care incearcã sã cresteze lemnul ºi sã-ºi facã viaþa mult mai frumoasã.”

Simona CARACONCEA