Batranul edec al presei comuniste valcene, Gheorghe Smeoreanu, autorul celebrelor versuri "Mi-e dor de o sedinta de partid", explica intr-o profunda si sincera marturisire istoria esecurilor sale din presa valceana si din cea argeseana.

Ca si cand s-ar fi pregatit de un razboi foarte mare, in care ar fi urmat sa i se scoata pe nas toate aceste esecuri, Smeoreanu musca primul si sare ca un viezure la testicolele dusmanilor nevazuti. Gheorghe stie bine de ce. In olita cu Gheorghe, a existentei sale jurnalistice, s-au amestecat, rand pe rand, faptele minunate, putine, cu faptele reprobabile, unele dintre acestea chiar josnice.

Incepem astazi nici macar unui studiu de caz, e de la sine inteles de ce: Gheorghe al nostru vrea sa demonstreze ca nimeni nu le are ca el. De mari. El face un ziar pe trei judete, intitulat "Criterii Politice". Pe trei judete? Sa fim seriosi... Ziarul este o fituica, tiparita ocazional la tipografia "Argesul liber", de tovarasul Golescu, directorul ziarului "Argesul". Golescu asta, un dinozaur al presei comuniste argesene, pretinde ca "Argesul" apare de pe la 1876, cand argesenii nu inventasera hartia si se stergeau la cur cu coada de brusture, la care se mai uitau din cand si se faceau ca citesc ziarul. Ce rusine! Dar, sa revenim la Gheorghe, e al nostru, al cetatenilor din Valcea si Arges, in viitor si al celor din Olt.

Batranul edec, Gheorghe, vrea razboi , incercad sa faca trafic pe internet, unde nu depaseste o suta, doua de accesari, atacand imaginea liderilor din judetele pe unde isi lasa, ca melcul, balele. Preasfintitul Calinic este pentru Gheorghe, in Arges, un fel de lautar de duzina, in timp ce la Valcea, Gheorghe al nostru devine menestrelul primarului Gutau, incriminat de doua ori de catre Directia Nationala Anticoruptie pentru infractiuni grave, care se pe depsesc cu inchisoare de la 5 la 15 ani, fiecare. Gheorghe al nostru crede in prezumtia de nevinovatie pentru un om judecat pentru coruptie, dar ii arunca unei fete bisericesti oala cu laturi in cap. (o fi bine, etic?)

Am stat si ne-am gandit mult. Care sa fie smecheria lui Gheorghe? Ce vrea el de la viata? De ce cauta orgasmul chinuit si nu copulatia fireasca, specifica barbatilor din presa normala? Raspunsul e in textele lui, pe care vi le supunem atentiei, voua, tuturor acelora care ati fost bantuiti de duhul binefacatorului maestru-ziarist, Gheorghe Smeoreanu.

Incepem cu Spovedania Neputintei si va rugam sa comentati numai daca aveti ceva de spus. (Radu TACUTU)

"din-punctul-meu-de-vedere
DEZVALUIRI LA MOMENTUL POTRIVIT
De ce am plecat de la CURIERUL DE VALCEA, de la CURIERUL ZILEI si de la SOCIETATEA ARGESEANÃ

Un articol de Gheorghe Smeoreanu

Pentru ca intotdeauna cand am construit ceva nou in presa s-au gasit unii care m-au injurat, spunand, printre altele, ca am fost dat afara ba din Valcea, ba din Arges, ba de la un ziar, ba de la altul, cred ca este bine ca in acest moment sa fac cateva precizari pe care nimeni dintre cei cunoscatori directi ai situatiei nu le poate combate.

De ce m-am decis sa pun punctul pe i acum ? Simplu. Revistea mea "Criterii politice" a integrat al treilea judet, Oltul, dupa Arges si Valcea, dovedind astfel ca proiectul unei publicatii regionale de analiza politica, sociala si economica avanseaza conform programului. Pe de alta parte, emisiunea de la TV Etalon din Rm.Valcea tinde sa se impuna. Este momentul cand atacurile confratilor cunosc previzibila recrudescenta. Aceasta este explicatia deciziei de a face cateva scurte precizari pe subiectul anuntat.

DE CE AM PLECAT DE LA CURIERUL DE VALCEA. Am vandut, in 1994, cele 25% din actiunile acestui prim cotidian privat din Romania (reamintesc ca redactia a functionat, la inceput, la mine acasa) deoarece noi, cei patru actionari de atunci, nu aveam viziuni comune cu privire la dezvoltarea ziarului. Dupa plecarea mea, au avut loc si alte restructurari, iar in acest moment cotidianul amintit a pierdut locul incontestabil de lider de piata.

DE CE AM PLECAT DE LA CURIERUL ZILEI DIN PITESTI. Am plecat, dupa zece ani, si de la acest ziar, pe care l-am construit si l-am adus la cel mai mare tiraj inregistrat in provincie de un cotidian, deoarece nu mai puteam controla drepturile mele financiare, pe de o parte, iar pe de alta parte fiindca nu imi puteam promova proiectele de dezvoltare si modernizare. Acum, se pare ca si acest cotidian a pierdut pozitia de lider de piata pe care i-am consolidat-o timp de un deceniu. DE CE AM PLECAT DE LA SOCIETATEA ARGESEANA ? Deoarece nu am acceptat diminuarea salariului de la circa 2500 la o mie de dolari. La aceasta s-au adaugat si alte cauze, precum ar fi neplata salariilor la timp de catre actionarul principal. Pe de alta parte, aveam si vina de a fi reusit abia cu zece luni intirziere fata de programul initial, precum si cu depasirea unor costuri, impunerea acestui cotidian ca lider de piata.Uneori, nu poti ateriza, in presa, la punct fix. Totusi, cand am plecat, "Societatea" era in frunte ca tiraj, pentru ca acum sa fie pe penultimul loc.

Iata asadar adevarul. Nu am fost de nicaieri gonit, dat afara, nu am plecat de nicaieri cu scandal, ci prin buna intelegere.

Acum, cu "Criterii politice" imi indeplinesc un deziderat: sa nu mai am asociati si sa nu mai lucrez in orizontul plictisitor al unui singur judet.Lucrez, in acest moment, in trei judete, voi extinde publicatia in sapte judete. Comparatiile pe care le pot face, precum si dinamica revistei ma improspateaza profesional, iar aspectul de cotidian al sitului ma tine in priza si imi ofera satisfactiile morale de care am nevoie. Cat despre cele materiale, intotdeauna au existat, spre nemultumirea unora, pentru simplul motiv ca ma pricep la managementul presei si - ce s-i faci ? - imi place sa muncesc.

Nici o publicatie nu a falimentat sub conducerea mea. "Republica", de pilda, a fost un cotidian national pe care l-am condus doar doua saptamani, dupa care am demisionat, pentru a se inchide abia la opt luni dupa plecarea mea. "Gazeta taranului" nu mi-a apartinut, i-am construit doar macheta, nu m-am ocupat nicio clipa de aceasa publicatie. "Viitorul" a fost prima incercare de cotidian gratuit din Arges, precum si cea mai lunga din tara, pana in acel moment. L-am inchis pe profit, fara datorii, pentru a face "Criterii politice"

Cred ca era nevoie de aceste precizari, pentru a nu mai bate campii unii sau altii cu privire la destinul meu profesional. Pe toate cele trei cotidiene de unde am plecat - de bunavoie ! - le-am lasat pe primul loc, iar ce se va intampla cu "Criterii politice", se va vedea in continuare.si nu va faceti griji, se intampla deja lucruri bune."