In anul 1924 s-a petrecut un fenomen in domeniul bancar. Capitalul a crescut pana la 10 miliarde de lei.De altfel tot in acest an s-a remarcat ca fiind cele mai mari banci: Banca Nationala a Romaniei, Banca Romaneasca, Banca de Credit – Roman si Banca Comerciala Romana.
Capitalul investit in economia romaneasca, in banci si in alte domenii de activitate era in mare parte de provinienta straina, cu deosebire de industria petroliera, preluarea lemnului, metalurgie si in industria textila. Guvernarea liberala a luat o serie de masuri pentru a limita patrunderea capitalului strain. Politica sa economica „prin noi insine”, se sprijinea pe resursele naturale si pe forta de munca de care dispunea tara (spre deosebire de cea a „portilor deschise”, promovata de Partidul National Taranesc, care avea in vedere atragerea de capital strain in Romania si punerea accentului pe dezvoltarea sectorului agrar al economiei). Astfel, liberalii au adoptat in anul 1924 legea minelor, potrivit careia exploatarea bogatiilor subsolului se putea face numai de catre intreprinderi si societati, iar acestia trebuiau sa dispuna de cel putin 60%, capital autohton si de cel mult 40%, capital strain. Sintetizand aceasta conceptie de politica economica, revista „Democratia”, a cercului de studii P.N.L, aprecia: „Nu este exact ca suntem potrivnici capitalurilor straine, cerem numai introducerea lor in viata noastra economica sub forma de colaborare, iar nu de acaparare”.
Politica de sprijinire a industriei si masurile de protejare a capitalului autohton au contribuit la dezvoltarea mai accentuata a industriei romanesti si a economiei nationale in general.

Daniela TARNA