Faurirea statului national unitar, expresie a vointei intregului popor roman, a reprezentat, in procesul dezvoltarii istorice a natiunii romane, o etapa noua, care permis acumulari de substanta in toate ramurile de activitate, a inmanucheat intr-un singur tot resursele tarii, energiile creatoare ale unei natiuni angajata pe calea progresului, a afirmat libere si independente. Perioada care a urmat dupa Marea Unire a cunoscut importante prefaceri in viata economica, social – politica si culturala. Noile conditii istorice din 1919 au impus factorilor de decizie ai tarii transformari profunde in viata societatii.
De realizarea acestora depindeau progresul rapid al tarii, consolidarea unitatii nationale, coeziunea natiunii romane in noul cadru national – statal. Dupa 1 decembrie 1918, sublinia savantul Grigore Antipa , Romania s-a gasit „in fata celei mai importante probleme ce i s-a pus vreodata aceea a organizarii noului sau si a stabilirii liniilor mari ale dezvoltarji sale de viitor”.
Progresul general al natiunii dupa Marea Unire s-a inscris pe linia unor profunde transformari ce au marcat evul modern din istoria romanilor, continutul lor raspunzand aspiratiilor poporului, prin intelegerea realitatiilor noii etape istorice, a imperativelor sale.
Intrucat timp de doua decenii (1918 – 1938), Romania a evolut in cadrul unui regim democratic, aflat ub semnul Constititiei din 1919 si in granitele sale firesti, poporul roman a data cum masura reala a creativitatii sale.

Daniela TARNA