La patru august 1916, Romania a semnat tratatul de alianta cu Antanta si ultimele pregatiri fiind facute, a urmat declaratia de razboi catre Austro-Ungaria, la 14 august urmata imediat de inaintarea trupelor romane in Transilvania, prin trecatorile Carpatilor. Unitatile angajate in lupta, care cuprindeau aproape 600.000 de militari, insuficient dotati cu armament, alcatuiau patru arme, din care trei erau dispuse la hotarul cu Austro-Ungaria, iar a patra era plasata de-a lungul Dunarii si in Cadrilater, la frontiera cu Bulgaria. Planul de campanie a stabilit ca trupele situate de-a lungul lantului carpatic, sa treaca la ofensiva, restul unitatilor urmand sa stea in aparare pentru a face fata unui eventual atac bulgar. Nu a fost luata in considerare sugestia aliatilor de a porni mai intai o actiune militara impotriva Bulgariei, pentru a obtine capitularea acestei tari si dupa aceea sa inceapa ofensiva in Transilvania.
Ofensiva contra Bulgariei
Patrunderea in Bulgaria nu isi avea justificarea, deoarece tara noastra urmarea realizarea eliberarii romanilor din Transilvania si unirea lor cu tara. Intrucat armata noastra era silita sa se desfasioare pe 1.400 Km, comandamentul roman a cerut si a obtiunt promisiunea ca, alaturi de romani, vor lupta trupe rusesti, iar pe frontal de la Salonic va incepe o ofensiva care sa tina in loc Bulgaria pentru a nu ataca Romania. Aceste anagajamente nu s-au realizat pentru ca actiunea aliatilor de Salonic a fost zadarnicita de o puternica ofensiva germano-bulgara, iar trupele rusesti au sosit, in mod nejustificat, cu o mare intarziere. Trupele romane intrate in Transilvania au inaintat pana in apropiere de Sighisoara, Sibiu si Hunedoara, fiind primate cu bucurie de romani, care asteptau de mult clipa eliberarii. Insa la sfarsitul lui august, germano-bulgarii au obtiunt o victorie la Turtucaia, care i-a ajutat sa patrunda in Cadrilater si, dupa aceea, in Dobrogea, unde romanii i-au oprit cu greutate. Situatia creata aici a determinat comandamentul roman sa opreasca inaintarea in Transilvania si sa dea ordin de trecere in aparare, fiindca armatele romane aveau acum de infruntat si fortele germane sosite in ajutorul armatei austro-ungare. Superioritatea in artilerie a germanilor si-a spus cuvantul si, desi soldatii nostri au luptat cu indarjire, s-au vazut nevoiti sa se retraga pe vechea frontiera.
Patrunderea germanilor in Romania
Germanii au continuat presiunea cautand sa patrunda, prin trecatori, in vechea Romanie, dar ostatii romani au reusit sa respinga timp de o luna repetatele incercari de strapungere facute de inamic.In aceste momente dificile pentru armata romana, a sosit in tara misiunea militara franceza ca sa aduca o bogata experienta de lupta. La inceputul lui noiembrie 1916, trupele germane au reust sa faca intai, o patrundere pe valea Jiului, dupa aceea pe valea Oltului, dupa care a urmat trecerea Dunarii la Zimnicea. Atunci s-a creat o situatie periculoasa pentru armata romana care actiona in Oltenia, deoarece era amenintata cu incercuirea, insa cu pricepere, majoritatea militarilor nostri au reusit sa se retraga cu bine, scapand de vrajmas. Totusi incercarea facuta de-a impiedica caderea Bucurestiului in mana armatelor inamice printr-o mare batalie in zona Neajlov-Arges, nu a putut salva capitala si a urmat retragerea generala a armatei romane, a regelui, Parlamentului si a Guvernului, precum si a unei parti a populatiei civile in Moldova.
Daniela TARNA