Pentru a fixa atitudinea Romaniei, fata de razboiul dintre imperiul Austro-Ungar si Serbia, regale Carol I a convocat un Consiliu de corona, la Sinaia, la carea au participat Guvernul, fruntasI ai opozitiei si alti oamnei politici marcanti (22 iulie 1915). Cu toate ca regele, a fost foarte increzator in victoria fortelor germane si a cerut ca tara sa intre in razboi alaturi de Puterile Centrale, majoritatea celor prezenti s-au pronuntat impotriva.

Adoptarea neutralitatii

Acestia sustinea ca Romania, desi aliata, nu afost consultata asupra cererilor inaintate Belgradului si ca nu fusese atacata Austro-Ungaria, ceea ce, potrivit tratatului, ar fi justifcat intrearea in razboi a tarii noastre, deoarece monarhia dualista incepuse razboiul. Astfel participanttii s-au pronuntat pentru adoptarea neutralitatii, urmand sa astepte desfasurarea evenimentelor. Aceasta hotarare a fost intarita de stirea ca o alta aliata, Italia, a declarat, din aceleasi motive, pe pozitie asemanatoare. Regele Carol, monarh constitutional, s-a supus majoritatii.

Moartea lui Carol I

El a murit la inceputul lui 1915 si a doua zi , la tron a venit nepotul sau de frate, Ferdinand, care a declarat ca va domni ca bun roman. In anii neutralitatii (1914-1916), atat Puterile centrale cat si Antanta s-au straduit sa atraga Romania in razboi, insa Guvernul a ramas neinduplecat in pozitie adoptata, socotind ca insa nu a sosit momentul pentru o decizie. In legatura cu viitoarea atitudine a Romaniei ai existat diferite opinii. Germanofilii, care se temeau de intentiile expansioniste ale Rusiei in sud-estul Europei, aveau in frunte pe P.P. Carp, Titu Maiorescu, Constantin Stere s.a.
Guvernul antantofil, in frunte cu Nicolae Iorga, Barbu Delavrancea, Octavian Goga, conservatorul Nicolae Filipescu s.a, a fost mai puternic. Considerand inevitabila prabusirea statului dualist, milita pentru eliberarea Ardealului, servindu-se de multe ziare si organizand intruniri politice in intreaga tara.

Determinarea Romaniei de a declara razboi

Acest curent a luat cu mare avant dupa intrarea Italiei in razboi, alaturi de Antanta, la sfarsitul lui 1915. Socialisti romani erau pentru o neutralitate sincera si definitivea, insa influenta lor se marginea la cercuri restranse ale opiniei publice. Guvernul liberal, in frunte cu Ionel Bratianu, a desfasurat o politica de neutralitate prudenta, discreta in ceea ce priveste intentiile sale pentru viitor, asteptand un moment favorabl, astfel incat intrarea in razboi sa aduca Romaniei cel mai mare folos in realizarea idealului national. Succesele Antantei in vara lui 1915 si cererea ultimativa a acestei aliante „acum ori niciodata” au determinat Romania sa declare razboi Austro-Ungariei.

Daniela TARNA