“Unu la mana: vreau sa scrii in ziar! Stii cum e, nu te atasezi de el pana nu vezi cum stau lucrurile in el! E ca si copilul mic, daca nu il ingrijesti si il infesi chiar tu, nici nu o sa –l iubesti mult mai mult decat daca nu ai fi facut asta!” Dl. Silviu Popescu e un om direct, atat de direct incat mi-a zis sa scriu in ziar. “La ce sectiune? Despre ce?!”, il intreb stangaci. “Orice!” raspunde vertical. “Genial!”, gandesc fara sa ii spun nimic desi stiu prea bine ca o stie deja, poate chiar dinaintea mea.
24 de minute - am asteptat mult sa aflam numele, a fost o enigma pentru intreaga redactie, nimeni nu vroia sa divulge nimic, cei care stiau se dadeau ca nu stiu si tot asa. Si tot asa si acum…in ce sens? Fix in sensul ca nici acum prea multa lume nu stie despre ce e vorba. Curiosi deja?
Numarul 24 nu are inca renume. Ma refer la faptul ca putini au auzit de noi, desi suntem undeva in topul tirajelor ziarelor argesene. Suntem mici si neexperimentati, sa ne faca asta, oarecum, vinovati?! Se prea poate! Insa mai vorbim noi dupa o (de)vreme cand vom avea dureri din cauza primilor dintisori si vom fi cazut de nenumarate ori in fund, in incercarile esuate ale primilor pasi. Important e sa-i facem, mai cu stangul, mai cu dreptul… Asa ca nu ne rupeti capul sau picioarele prin cine stie ce blog sau pe la cine stie ce colt, ci lasati-ne mai degraba sa ne creasca aripi!
Rog sa nu fim judecati prea aspru, suntem novice. Si desi nu e o scuza, va cer asta tocmai in vederea celor 24 de minute care va sunt absorbite din totalul de 24 de ore ale unei zile, poate de 24 de ori mai proasta decat cea pe care am avut-o eu, necesare rasfoirii celor 24 de pagini. Ar insemana ca o medie de 2 ore si 4 minute, cat ii ia fiecarui redactor sa culeaga stirea respectiva si sa o trimita la redactare nu sunt irosite! Ca o mana de 24 de oameni este un tot unitar, care reuseste “sa scrie caligrafic”, desi e stanga! Sau ca un numar de 2.400 si mai bine de exemplare are ca scop atingerea tintei propuse. Tu… si inca vreo 24 de prieteni de-ai tai!
Sau chiar ca eu, in egocentrismul meu, dupa ce mi-am ridicat vreo 24 de intrebari despre cum sa incep si cum sa nu depasesc 24 de randuri, te-am facut pe tine intre 2 si 4 ori mai curios incat sa renunti la 24 de alte lucruri pe care le-ai putea face in cele 24 de minute cat dureaza drumul pana la chioscul de ziare din capatul strazii unde sa ii zici simplu doamnei: “Un…24,va rog!”
Gata , eu trebuie sa plec, s-a facut si 24 si te las pe tine aici, care, daca ai avut la dispozitie 2 minute si 4 secunde sa citesti acest articol, acum imi numeri randurile, sa te convingi ca sunt chiar… 24!
Olivia NEACSU
